Educaţia nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid

Educaţia nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid

După două decenii de bâlbâieli şi incertitudini, noul an şcolar s-a deschis sub semnul aceloraşi frământări şi nemulţumiri. Dascălii ameninţă cu proteste, iar fondurile alocate învăţământului sunt insuficiente. Mii de şcoli nu au primit avizul sanitar. Numai în judeţul Dolj, 285 de unităţi şcolare – din totalul de 757 – funcţionează fără autorizaţie sanitară.

În jur de 4.300 de şcoli şi grădiniţe din ţară sunt în plin şantier. Ministerul Educaţiei are datorii de peste un miliard de euro către constructori. Fostul ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei, a emis hotărâri de guvern prin care a angajat o sumă de aproape 4 ori mai mare decât bugetul ministerului la capitolul cheltuieli de capital pe anul 2009! Cele mai multe contracte de lucrări la şcoli şi grădiniţe au fost înregistrate în judeţul Iaşi, unde a candidat fostul ministru!

Vorbim despre reformă, dar în centrul atenţiei nu sunt elevii şi profesorii, ci calculele electorale făcute la Cotroceni. Şcoala a ajuns să fie în slujba politicii!

Sistemul românesc de învăţământ a rezistat la peste 10 „reforme” în două decenii. S-au schimbat planurile de învăţământ, tipurile de examene, politicile educaţionale, dar nici un proiect nu a fost dus la bun sfârşit. Legea învăţământului a fost modificată de 140 de ori în 14 ani! Fiecare ministru al Educaţiei a vorbit despre reformă, a avut numeroase iniţiative şi o viziune diferită despre cum ar trebui să arate învăţământul românesc.

Problema educaţiei este una de viziune. Care este obiectivul principal al reformei? Ce şi cum îi învăţăm pe copiii de azi? Pentru ce îi pregătim? Care sunt cerinţele minime, general definite, pe care trebuie să le îndeplinească absolventul? Care este măsura unui sistem de educaţie?

Doar formulând aceste întrebări, este clar că o reformă reală a sistemului de învăţământ ar fi meritat o dezbatere mult mai profundă, o luptă de idei!
Prevederile Legii educaţiei naţionale îşi vor produce efecte asupra mai multor generaţii de tineri. Nu avem voie să greşim, promovând peste noapte un pachet legislativ făcut pe genunchi. Nu ne putem permite să mai schimbăm legea de 140 de ori în următorii ani şi să vorbim încă un cincinal despre importanţa educaţiei şi idealurile unei reforme, despre lipsa banilor şi a reperelor, despre fraude la bacalaureat şi teze, despre educaţia „încropită”, şomeri cu diplomă şi doctorate acordate pe bandă rulantă.

Nu ne putem permite nici un compromis când este vorba despre educaţie, despre viitorul copiilor noştri! Reforma nu începe cu cineva şi se sfârşeşte cu altcineva, indiferent cine este premier sau cine este ministru al Educaţiei.

În ultimii ani, există o tendinţă clară de asigurare a unor repere şi standarde comune la nivel european, în materie de educaţie. Trebuie să avem în vedere acest lucru, pentru că suntem cetăţeni europeni. Trebuie să ne întrebăm încotro vrem să mergem. Societatea viitorului este o societate a învăţării. Investiţia în educaţie este o investiţie în viitorul naţiunii, pentru că educaţia creează şansa de a-ţi croi un drum în viaţă.

Educaţia nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid, nici câmp de experimente pentru preşedintele ţării.

Oamenii ne-au votat, în mod uninominal, pentru a-i reprezenta şi pentru a dezbate aici, în Parlamentul României, legile importante ale ţării!

PSD a făcut toate eforturile pentru a discuta Legea educaţiei naţionale şi toate legile importante cu sindicatele, cu profesorii şi părinţii, cu angajaţii din sectorul de stat.

PSD este deschis dialogului cu toţi partenerii sociali şi considerăm că principala noastră datorie este să facem legi bune. Iar legile bune nu conduc la proteste de stradă, ci sunt acceptate şi apreciate de cetăţeni!

PSD îşi rezervă dreptul să corecteze, în următoarele şase luni, legea educaţiei naţionale şi legea privind salarizarea unitară, prin amendamente în Parlament, în urma discuţiilor cu partenerii sociali.

Valeriu Zgonea
Deputat