Actualul Guvern şi-a făcut debutul lovind direct, fără reţineri şi fără o informare prealabilă, în dascăli. Reforma Educaţiei începe cu măsuri controversate, precum reducerea numărului de posturi în învăţământul preuniversitar şi comasarea claselor, şcolilor şi grădiniţelor, uitându-se esenţialul: interesul elevului.
Cei 15.000 de viitori şomeri din învăţământ au fost „contabilizaţi” pe hârtie încă de anul trecut, când la şefia Ministerului Educaţiei se afla interimarul Emil Boc.
Şcolile din mediul rural, unde numărul elevilor este scăzut, vor fi închise, ceea ce va favoriza abandonul şcolar, fenomen care a luat amploare în ultimii ani. Este încălcat dreptul elementar de acces la educaţie al copiilor din satele româneşti! Aşa îşi închipuie actualii guvernanţi că vor reforma învăţământul.
Am luptat să obţinem fonduri pentru a renova şi moderniza şcolile, iar acum le închidem. Mă întreb, în acest condiţii: un sat căruia i se ia şi şcoala elementară mai este sat? Mai putem vorbi despre descentralizare, despre integrarea şcolii în comunitate şi despre renaşterea satului românesc?
În judeţul Dolj, pentru ca decizia comasării şcolilor să nu îi afecteze pe elevi, ar fi nevoie de achiziţionarea a cel puţin 25 de microbuze şcolare. Sunt convins că şi în celelalte judeţe se ridică aceleaşi probleme, iar reprezentanţii Ministerului Educaţiei nu au luat în calcul acest aspect. Desigur, vor spune că e criză, nu sunt bani pentru microbuze, iar elevii trebuie să se descurce singuri, dacă vor să înveţe carte.
Şi cele aproximativ 3.000 de cadrele didactice doljene care predau în mediul rural sunt afectate de ultimele măsuri ale guvernanţilor. O decizie luată în birou, la Ministerul Educaţiei, este eliminarea unor sporuri pentru profesori, printre care şi cel de zonă – sau „sporul de rural”, cum este mai cunoscut. Această măsură va descuraja definitiv tinerii să intre în sistemul de învăţământ şi să predea în mediul rural.
Ştim că diferenţa de nivel al educaţiei şi de şanse este uriaşă între mediul urban şi cel rural. Care sunt soluţiile ministrului Daniel Funeriu în acest sens? Nu am auzit nimic despre politici de creştere a nivelului educaţiei în mediul rural, de reformă reală, profundă, a învăţământului, dar am auzit că ministrul Daniel Funeriu vrea o lege proprie a Educaţiei, care să-i poarte numele, în timp ce varianta de lege „Andronescu – Miclea”, la care s-a muncit anul trecut, este aruncată la coş.
Noul ministru respectă, astfel, o cutumă care bulversează de ani buni sistemul de învăţământ: fiecare vine cu legea lui. Reforma în Educaţie este ca pânza Penelopei, ţesută ziua şi desfăcută noaptea, tocmai pentru a nu fi terminată niciodată.
Sistemul românesc de învăţământ a rezistat la peste 10 „reforme”, în două decenii. Legea învăţământului a fost modificată de 140 de ori în 14 ani. Fiecare ministru a venit cu alte idei, a vorbit despre reformă, a schimbat planurile de învăţământ, tipurile de examen, dar nici un proiect nu a fost dus la bun sfârşit şi nici o reglementare nu a pornit de la o dezbatere profundă şi o analiză serioasă a condiţiilor reale în care copiii învaţă şi dascălii îşi fac meseria.
Prevederile Legii educaţiei naţionale, chiar dacă se numeşte Andronescu, Miclea sau Funeriu, îşi vor produce efecte asupra mai multor generaţii de tineri. Din acest motiv nu avem să greşim, să facem experimente prin care îngrădim dreptul la educaţie. Nu avem voie să facem reformă de dragul reformei, să promovăm o lege din ambiţii politice. Nu ne putem permite să mai schimbăm legea de 140 de ori în următorii ani şi să vorbim încă un cincinal despre importanţa educaţiei, despre lipsa banilor şi a reperelor, despre idealurile unei reforme făcute dintr-un birou de la minister, fără legătură cu realitatea.
Domnilor guvernanţi, Educaţia este soluţia, nu problema!
Nu putem accepta nici un compromis, pentru că este vorba despre viitorul copiilor noştri, care sunt instruiţi azi de profesori prost plătiţi şi ameninţaţi cu disponibilizarea.
Desfiinţăm şcoli de patrimoniu, cum se întâmplă cu Şcoala „Obedeanu” din Craiova, din motive de eficientizare. Şcoala Obedeanu, ctitorită de un mare boier filantrop al Olteniei, Constantin Obedeanu, este atestată documentar printr-un hrisov domnesc din anul 1775 şi a fost, vreme de un secol, singura şcoală elementară din Craiova. Este a doua şcoală naţională în limba română din Ţara Românească, după cea de la „Sf. Sava”. Aici au învăţat Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru, Gheorghe Chiţu, Alexandru Macedonski, Eugeniu Carada, Constantin Argetoianu, Gogu Constantinescu, Nicolae Titulescu, Constantin Nicolăescu-Plopşor şi mulţi alţi mari români. Mă îndoiesc că desfiinţarea Şcolii „Obedeanu” înseamnă reforma educaţiei.
Totodată, recentele propuneri de eliminare a unor discipline fundamentale din programa şcolară reprezintă punerea în practică a unor declaraţii politice lipsite de substanţă, cu efect dezastruos, pe termen lung. Cred că toţi cei care au luat aceste decizii de „reformă” a educaţiei au fost stresaţi de părinţi să meargă la şcoală şi acum au ocazia să se răzbune. Sper că următoarea ”etapă” a reformei nu va fi desfiinţarea sistemului de învăţământ românesc!
Valeriu Zgonea
Deputat
M-am născut la Craiova, pe 3 septembrie 1967. Încă de mic am fost inspirat de realizările profesionale ale părinţilor, Aurora şi Constantin Corneliu. Aceştia sunt nişte oameni serioşi şi foarte bine pregătiţi ce nu se dau înapoi atunci când este vorba să ajuţi pe cineva, un exemplu pe care am încercat şi eu să îl urmez. Mama este licenţiată în economie şi inginerie, fiind şi autorul mai multor invenţii. [citeste tot]