Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,

Adoptarea în Senat, cu girul PDL, a proiectului privind reorganizarea regiunilor ne arată care este preţul promis maghiarilor pentru participarea la guvernare.

UDMR propune, prin această iniţiativă legislativă, modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, prin constituirea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, pe motiv că acest lucru ar permite utilizarea mai eficientă a resurselor financiare şi umane. Scopul evident este altul. Potrivit hărţii României concepute de UDMR, judeţele Mureş, Harghita şi Covasna formează o singură regiune, inclusă în a V-a macroregiune, alături de judeţele Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Limitele acestei macroregiuni se apropie foarte mult de cele ale zonei pe care România a pierdut-o în 1940, în urma Dictatului de la Viena!

După ce au trecut pe furiş, prin Senat, această iniţiativă, liderii UDMR ne spun să fim liniştiţi şi ne dau asigurări că proiectul de reorganizare a regiunilor este în interesul României! Însă modul în care UDMR îşi urmăreşte agenda autonomistă pune sub semnul întrebării orice asigurări de acest gen.

Liderul UDMR Harghita, Borboly Csaba, a declarat fără ocolişuri pentru ziarul Kronika, din Ungaria: „Acest proiect de lege urmăreşte formarea unor regiuni de dezvoltare secuieşti, ca prim pas pentru obţinerea autonomiei pe criterii etnice”.

Mai mult, preşedintele UDMR, actualul vicepremier Marko Bela, a spus, zilele trecute, că a venit vremea să se vorbească liber şi răspicat despre autonomie. Sunt de acord cu dl Marko Bela. A venit vremea să spunem lucrurilor pe nume. A venit vremea ca maghiarii să nu se mai învârtă în jurul cozii şi să creadă că suntem prea fraieri să înţelegem ce urmăresc ei de fapt. A venit vremea să spunem că nu vom accepta federalizarea României, nu vom accepta un stat în stat, maghiar, în inima ţării, iar această idee ne aminteşte de sinistra Regiune Autonomă Maghiară înfiinţată de tovarăşul Stalin, în 1952.

România nu este un stat multinaţional, iar gestul UDMR nu este decât un act de provocare. România nu va fi niciodată împărţită după criterii etnice, aşa cum doreşte UDMR-ul. Şi spun răspicat, de la acest microfon, că este o neruşinare ceea ce face UDMR. Şi tot o neruşinare este şi ceea ce face PDL!

Pentru că am fost întrebat de mulţi cetăţeni din Oltenia, dar şi din Ardeal, cum a fost posibilă adoptarea acestui proiect în Senat, vreau să lămuresc mai întâi acest aspect şi să spun clar: cu ajutorul PDL.

Propunerea legislativă a UDMR a fost depusă de anul trecut la Senat.

Iniţiativa UDMR a primit aviz negativ de la Guvern, pe 23 septembrie 2009, când PSD era, încă, la guvernare. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul, cu unele observaţii ce ar fi trebuit să se materializeze prin amendamente ale parlamentarilor. Intrată în proceduri parlamentare, iniţiativa UDMR a fost respinsă pe 2 februarie a.c. de Comisia pentru administraţie de la Senat, aceasta sesizând că actuala sectorizare a României, pe 8 regiuni de dezvoltare, este realizată „în conformitate cu negocierile de aderare, corespunzător regulamentului NUTS” invocat de parlamentarii UDMR. Subliniez, în acest context, că România are dreptul să acceseze fonduri europene în baza structurilor discutate, negociate şi semnate, astfel încât ar fi total inoportun să se schimbe regiunile de dezvoltare.

Pe 8 februarie a.c., când preşedintele Senatului a supus la vot în plen respingerea iniţiativei legislative, liderul senatorilor PDL a solicitat retrimiterea iniţiativei la Comisie, pentru ca senatorii PDL să depună amendamente. Solicitarea PDL pare ciudată, deoarece se ştia că peste numai o zi expira termenul de votare a iniţiativei. Pe 9 februarie, Comisia pentru administraţie s-a reunit, dar parlamentarii PDL nu au depus nici un amendament! Membrii Comisiei au dat din nou aviz negativ raportului.

Pe 10 februarie, la începutul şedinţei Senatului, reprezentantul Guvernului – un secretar de stat de etnie maghiară – nu era prezent la dezbateri şi s-a cerut să nu se dezbată legea în lipsa reprezentantului cu pricina. Pe la ora 12,30, când s-a cerut să se ia în dezbatere proiectul de lege, parlamentarii UDMR părăsiseră sala de plen, rămânând doar liderul lor de grup care a cerut să se constate că nu mai există cvorum de şedinţă. Astfel, proiectul nu a mai putut fi dezbătut şi a trecut prin adoptare tacită. Recurgând la asemenea tertipuri, UDMR speră să îşi atingă scopul. Însă domnul Marko Bela şi colegii domniei sale nu trebuie să-şi facă iluzii, pentru că proiectul ajunge la Camera Deputaţilor, care este for decizional.

Stimaţi colegi,

Mă întreb şi vă întreb: în care ţară europeană reprezentanţii unei minorităţi îşi permit să întindă coarda până la limitele sfidării?

În luna mai a anului trecut, liderii UDMR organizau o „mare adunare naţională secuiască” la Miercurea Ciuc şi prezentau o aşa-zisă „Proclamaţie”, din care citez: „Noi, maghiarii din Secuime, proclamăm unitar în numele comunităţii: drepturile de autoguvernare şi de autodeterminare, inclusiv autonomia teritorială a regiunilor cu populaţie majoritar maghiară, folosirea limbii materne a minorităţilor ca limbă oficială la nivel local şi regional”. Marko Bela, membru al Parlamentului României, spunea că „politica românească este vicleană şi proastă”. În luna septembrie a anului trecut, preşedintele UDMR declara public că singura soluţie prin care pot fi îndeplinite ţelurile maghiarilor este autonomia Ţinutului Secuiesc.

În acest moment, liderii UDMR susţin că proiectului privind reorganizarea regiunilor face parte din programul de guvernare al actualului Cabinet! Marko Bela a declarat, sâmbătă, 13 februarie 2010, că reprezentanţii PDL sunt de acord cu proiectul lor de redesenare a regiunilor.

Dacă vă aduceţi aminte, Traian Băsescu se bătea cu pumnul în piept, anul trecut, spunând că Ţinutul Secuiesc e o bazaconie şi că nu se poate întâmpla nimic, românii să stea liniştiţi, statul nostru este naţional, unitar şi suveran. Iată că PDL, aflat la guvernare cu UDMR, plăteşte acum pentru voturile maghiarilor din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, făcând primul pas spre autonomia pe criterii etnice.

Totodată, liderii UDMR mizează pe sprijinul pedeliştilor şi pentru adoptarea Statutului minorităţilor naţionale, echivalentă cu obţinerea autonomiei culturale pentru comunitatea maghiară. Proiectul prevede constituirea unor organisme ale minorităţilor, denumite Consilii Naţionale ale Autonomiei Culturale, care ar urma să decidă în privinţa înfiinţării sau desfiinţării unor şcoli, a destituirii directorilor unităţilor culturale, de învăţământ sau presă, precum şi a programei şcolare referitoare la limba maternă şi istoria proprie. Aceste Consilii ale Autonomiei ar funcţiona ca autorităţi administrative autonome cu personalitate juridică, finanţate din bugetul de stat. În atribuţiile lor ar mai intra şi elaborarea unor strategii pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural al minorităţilor.

Controversatul proiect este blocat în Parlament de vreo patru ani, pentru că marea majoritate a parlamentarilor a apreciat că acceptarea autonomiei culturale ar fi o gravă eroare. Inclusiv pedeliştii au fost împotriva acestui proiect. Iar acum Statutul minorităţilor a devenit o prioritate a Guvernului Boc!

PDL face jocul UDMR, fără să ţină cont de interesul naţional şi de interesele românilor. Domnul Boc este în stare să cumpere din bugetul ţării şi sârma ghimpată cu care să înconjoare Ţinutul Secuiesc Autonom.

Românii ne cer să dăm dovadă de responsabilitate, aici, în Parlamentul României, şi ne întreabă dacă aceste proiecte ale UDMR nu aduc atingere siguranţei naţionale.

Trebuie, stimaţi colegi, să analizăm lucrurile cu maximă seriozitate. Trebuie să respingem enclavizarea pe criterii etnice şi revenirea în actualitate a unei creaţii staliniste care trezeşte încă amintiri dureroase românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

Legislaţia şi practica europeană promovează ideea de convieţuire, în sensul de valoare socială constând în buna înţelegere a diferitelor grupuri etnice în cadrul aceleiaşi comunităţi teritoriale şi deschiderea spre comunicare şi cooperare. În prezent, la nivel european se vorbeşte despre „modelul românesc de relaţii interetnice”, considerat etalon pentru acordarea drepturile minorităţilor. În locul demersurilor pentru obţinerea unei autonomii pe criterii etnice, liderii UDMR ar trebui să acţioneze pentru aplicarea acestui model românesc în judeţele cu populaţie maghiară majoritară, unde există situaţii de discriminare a românilor, unde patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, simbolurile româneşti nu sunt respectate.

În final, îmi exprim convingerea că maghiarii din România nu se pot afirma împotriva românilor, ci numai împreună cu ei.

Valeriu Zgonea
Deputat