Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,

La doi ani după cazul Mailat, un nou scandal, generat tot de o crimă, aduce numele ţării noastre pe primele pagini ale ziarelor din Europa, iar referirile nu ne fac deloc cinste. România este „fundătura Europei”, o „ţară de infractori periculoşi”, românii sunt criminali de top, iar o treime din prostituatele de pe străzile din Copenhaga sunt românce. Acesta este, pe scurt, tabloul României, creionat de presa daneză, în ultimele zile. Nu mă opresc asupra acuzelor rasiste, nici asupra lipsei de reacţie din partea Ambasadei României din Danemarca şi a Ministerului Afacerilor Externe. Intervenţia mea priveşte problemele de fond, România numărându-se printre „sursele principale” ale traficului de persoane, fenomen calificat de Interlop drept „crima cu cea mai rapidă ascensiune”.

Un raport al Europol subliniază că România este principala sursă de prostituţie din Uniunea Europeană, iar statisticile Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa relevă că traficul de persoane în ţara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare.

Potrivit statisticilor oficiale, anual peste 1.400 de români cad victime traficanţilor de persoane, iar poveştile celor care au trecut printr-un astfel de coşmar sunt cutremurătoare. Numărul real al victimelor nu este cunoscut. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului de fiinţe umane nu sunt identificate şi nu beneficiază de asistenţă calificată.

Traficanţii îşi caută victimele în rândul categoriilor defavorizate ale societăţii, promiţându-le o viaţă mai bună şi salarii atractive peste hotare. Multe persoane care acceptă oferta sfârşesc în cele mai crude şi umilitoare condiţii. Respectul pentru drepturile omului încetează acolo unde intră pe rol traficanţii de fiinţe umane. De multe ori, victimele îşi dau seama de acest lucru mult prea târziu. Iată o istorie tipică, povestită de o femeie din Dolj, care a plecat la muncă în Cehia şi s-a trezit sclavă pe o plantaţie. O altă tânără, tot din Dolj, a luat drumul Italiei, pentru a lucra ca menajeră, şi s-a trezit în mâinile traficanţilor, reuşind să fugă după luni de chin.

Sunt cazuri despre care trebuie să discutăm, pentru că traficul de fiinţe umane a căpătat o dinamică şi o amploare îngrijorătoare, devenind cea de-a treia principală formă de crimă organizată din lume, după traficul de arme şi cel de droguri.

A crescut şi numărul copiilor traficaţi în scopul cerşetoriei şi al furtului din buzunare, cazul din Marea Britanie şi Spania fiind deja cunoscut la nivel naţional şi european. S-au înregistrat şi cazuri de exploatare pentru trafic de organe!

Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, numărul persoanelor traficate anual se ridică la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei şi copii. În jur de 500.000 de victime sunt din Europa. Comisia Europeană estimează că numărul minorilor traficaţi anual în Europa, pentru muncă forţată, cerşit, furat şi prostituţie, atinge 36.000. Raportul anual privind traficul de persoane pentru anul 2009, al Departamentului de Stat al SUA, arată că România este ţara de origine, de tranzit şi de destinaţie pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată.

Sărăcia, marginalizarea socială, corupţia, discriminarea şi incultura întreţin traficul de persoane. Ajungând la aceşti factori, este momentul să vedem cum acţionează autorităţile atât în vederea combaterii traficului de persoane, cât şi asupra cauzelor primare ale fenomenului.

Anul trecut, la recomandarea Guvernului Boc, în România a fost desfiinţată Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, al cărei rol era de a coordona şi de a evalua activităţile de prevenire şi combatere a traficului de persoane, precum şi de a monitoriza asistenţa acordată victimelor acestui fenomen extrem de grav.

Am spus şi repet faptul că desfiinţarea acestei Agenţii şi transformarea acesteia în serviciu în cadrul M.A.I. a constituit o greşeală, pentru că nu s-a bazat pe o analiză corect fundamentată. Guvernul Boc a raportat aşa-zisul proces de reformă instituţională, neglijând complexitatea, nivelul şi implicaţiile sociale ale traficului de fiinţe umane.

Delictele asociate cu traficul – printre care se numără detenţia, violul şi tortura – încalcă drepturile fundamentale ale omului. Adesea, reţelele de trafic de persoane sunt conduse de organizaţii criminale transnaţionale, care constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi internaţionale.

În calitate de deputat şi de coordonator al Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, din cadrul Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României, solicit pe această cale ministrului Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, să reînfiinţeze Agenţia Naţională pentru combaterea traficului de persoane, o denumire adecvată acestei instituţii, şi să numească un raportor naţional pe această problemă, la nivelul Uniunii Europene urmând a se institui o reţea informală de raportori naţionali.

Cer acest lucru înainte ca structurile europene de decizie să prezinte, în cursul acestei luni, o evaluare a problematicii anterior susţinerii propunerii de Directivă în domeniu şi până când Departamentul de Stat al SUA va prezenta, în luna aprilie, noul raport privind traficul de persoane.

Am participat, săptămâna trecută, la cea de-a treia reuniune cu tema „Către Acţiunea Globală a Uniunii Europene împotriva Traficului de Fiinţe Umane”, găzduită de Guvernul spaniol, şi pot să vă spun că toate instituţiile europene şi Departamentul de Stat al SUA au atenţionat că România se află, în continuare, în atenţie, fiind o ţară de origine şi tranzit din punct de vedere al traficului de persoane. Discuţiile au vizat întărirea cooperării la nivel european, armonizarea reglementărilor de drept penal, precum şi măsurile pentru protecţia, sprijinirea şi asistenţa acordată victimelor, domeniu unde înregistrăm lacune semnificative. De asemenea, se urmăreşte instituirea unui control parlamentar al acţiunii guvernelor naţionale în acest domeniu complex.

Solicit ministrului Vasile Blaga să se alăture intenţiei Grupului parlamentar de a stabili noua strategie, măsurile-cheie ce vor trebui promovate, planul de acţiune şi politicile sociale ce trebuie implementate pentru combaterea traficului de persoane din România şi din regiune.

Solicit premierului Emil Boc să facă o evaluare atentă a politicilor publice în domeniul prevenirii traficului de fiinţe umane. Succesul măsurilor de combatere a traficului de persoane este strâns legat de combaterea sărăciei şi de ridicarea nivelului de educaţie.
2010 este Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi este firesc să ne întrebăm ce îşi propune România să facă în acest sens, în condiţiile în care 4 milioane de români trăiesc în sărăcie şi zilnic peste 800 de oameni îşi pierd locurile de muncă. Toţi aceşti oameni, afectaţi de efectele crizei economice şi de harababura politicilor guvernamentale, se regăsesc în rândul categoriilor sociale vulnerabile, despre care vorbeam anterior.

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale are un rol important în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, sau mai bine zis ar trebui să aibă un rol în acest sens, dar cele mai multe strategii şi planuri de ocupare a forţei de muncă, de formare profesională, de stimulare a agenţilor economici şi de sprijinire a persoanelor din zonele defavorizate au rămas doar pe hârtie, în ultimii cinci ani.

Sunt necesare înăsprirea legislaţiei privind munca ilegală şi controlul serios al aplicării legislaţiei în domeniul muncii şi al protecţiei drepturilor angajaţilor. România ocupă un loc fruntaş în Europa ca pondere a economiei subterane în Produsul Intern Brut. Interesant este faptul că avem o economie subterană de aproape 38% din PIB, dar înregistrăm, paradoxal, un nivel scăzut al criminalităţii economice, conform datelor oficiale!

Educaţia reprezintă factorul-cheie atât în lupta împotriva sărăciei, cât şi în combaterea traficului de fiinţe umane. Toate evaluările internaţionale din ultimii ani ne-au plasat spre coada clasamentului din punct de vedere al nivelului de educaţie. Într-adevăr, avem şi elevi olimpici internaţionali cu care ne mândrim, dar marea majoritate a elevilor se află sub nivelul mondial al mediocrităţii. Politicile educaţionale fără perspectivă, măsurile haotice adoptate, lipsa finanţării adecvate au bulversat sistemul de învăţământ. Nu avem o strategie coerentă de combatere a abandonului şcolar. Închidem şcolile din mediul rural, fără să ne gândim la consecinţele pe termen lung şi fără să ţinem cont de faptul că educaţia este o investiţie pentru viitorul României.

Eforturile de combatere a traficului de fiinţe umane trebuie coordonate cu lupta împotriva corupţiei, aceste două fenomene fiind strâns legate.

Trebuie să adoptăm măsuri concertate în vederea anchetării şi pedepsirii celor care comit infracţiuni implicând traficul de fiinţe umane şi să asigurăm accesul la asistenţă finanţată de Guvern pentru un număr cât mai mare de victime. Trebuie să prevenim şi să combatem acest fenomen cu toată responsabilitatea, fără să ascundem gunoiul sub preş, cum încearcă actualii guvernanţi.

Valeriu Zgonea
Deputat